Insomnie XVIII

vineri, 13 ianuarie 2017

Mărturii se-nalță peste noaptea cu ie,

Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,

Zăpada dospește parcă-n drumul absent,
 Amintiri vestejite cu miros de stafie.

Un cântec șoptește pe-a valului apă,

 Muzicale sticliri rar înoată în larg,

Pe-un zâmbet pustiu uitările-și sparg

 Durerea pe chip, în adâncuri să-'ncapă.

În ore învinse are cuib o secundă,

Vertebra-i râvnește de la mâini paradisul,

În chin antagonic se duce-'ncet visul,

Salină-n exiluri în ochi se scufundă.

Frântura fecundă rânește-n făptură,

Licoare ei cheamă, căci doarme pe gură!