Cubul tăcerii

luni, 08 august 2016

E ceva ascuns în cubul tăcerii, gândeam, 

O cauză în ecou se prăbușea peste mine 

Și munții cei repezi răsunau ce priveam, 

În cădere trezind intonații sublime. 

Nepătruns visul însăși îmi vorbea la ureche 

Și în trup mă strigau oglindiri nelumești, 

Mareice valuri de stele comete 

În smaraldul privirii mi-ereau ochii cerești. 

Și închis în cubul tăcerii tăceam, 

Și-n frigul iernii mă hrăneam cu un soare, 

Fulguind nevăzută, prin norii de plumb, 

Câmpia albastră se-ascunsese în mare. 

O corabie în zare orizontul ducea 

Cu-al tău elexir în raze-ascuțite, 

Ca aripa păsării o lume zbura 

Spre ținuturi veșnice, nelocuite !