duminică, 22 octombrie 2017
Toamna-a coborât în suflet flămândă,
C-un licăr de cer sângeriu, nestemată,
Cu jarul pe glezne rubinu-și colindă,
Aducând aminitirile moi, de-altădată.
Mireasa ruginei cu coapsele-n iarbă,
Mătănii desculțe își sfâșie-n ploaie,
Mătănii desculțe își sfâșie-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru cutreieră oarbă,
Din stihuri prelinge arsura pe foaie.
Din stihuri prelinge arsura pe foaie.
Se pierde amurgul în ochii icoanei,
Cu îngeri ce-nmoaie în gene licoare,
Suspinele biciuie în inima doamnei
Ducând gust amar în putredul soare.
Veșmintele reci ascund gândul mut
Și fumegă clipa pe-al toamnei sărut !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu