duminică, 08 octombrie 2017
Azi cuvinte nu împart,
Dar în gând frământ pământul,
Un cuvânt ți-am modelat
Și ți-ai cam secat descântul.
Zâmbetul îl mai păstrezi,
Mut pe firul rece-n toamnă ?
Eu cu zel cu tot i-aș lua
decolteul, dragă doamnă.
Dulce, copt și rumenit,
Este duhul umbrei tale,
Multe nopți au ruginit
Prin altaruri abisale.
Porți pe cap văl de regină,
Preaumblată-n primăvară,
Aș vărsa nețarmuritul
Să-ți deschid smaraldul iară.
Poate ești cea de pe boltă
Ce-am visat și-am tot umblat,
Dar nu știu, mi-e noaptea neagră,
Mult îmi e de cugetat.
Chipul nopții va vărsa
Ploi de stele pe-al tău trup,
De ești tu cea dinlăuntru,
Ce-am iubito-n absolut !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu