marţi, 31 octombrie 2017
O pisică cu ochi leneși toarce la căldură,
Soarele în ascunziș visează la lună.
Eu mai scriu rânduri cu nori, de tine flămând.
Când ziua toacă frunziș, capre rumegând.
Toamna biciuie cărări, ploile le spală,
Gândul lasă bătături printre nuri de coală.
I-aș fura în vântul serii, când în vis mă scald,
Ochii ei, negre comori, în frunziș să ard.
Toacă moara bobi de cer, macină albastrul,
Stele strălucesc în gol, veștejind sihastrul.
Noaptea neagră cu arginți se întinde goală,
Putrezind iubirile în covor de smoală.
Ramul tresare stingher, gol doarme copacul,
Fierb cămășile de fier, ruginind înaltul.
Pielea rece de găină simțiri își asumă,
În tuleii rari ai toamnei cresc dinții de brumă !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu