luni, 27 noiembrie 2017
Răsfiră vântul, scuturând
cu brațele ciorile ,
toamna își spală cu fumuri
dimineața brumată,
blestemele croncănesc
cu amar ura lor fiartă
și junghiu-și târește în coaste
toate frustarile.
Biciuie gândul
în chilia cenușie surdul,
lumina hrănește cu ochi mici
ceața șireată,
descântece suspină în gri
boltă gripată,
dureri petrec chinurile
de chiuie mutul.
Crapă hotarul zilei
în lătratul nopții,
lupii cu dinții de lapte
sug balada din carte,
plăzmuiri depărtate
dezlipesc pielea morții,
copacii au chelit
și s-au tolănit
în scorbura sorții !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu