duminică, 11 iunie 2017
Am făcut un popas lângă inima ta,
Într-o zi fără glas cu un înger răpus,
Pe sub streșini de cer slăbiciunea valsa,
Iar povestea visa ca un cântec ascuns.
Picura orizontul într-o pură bătaie,
În cupola din suflet mi-ai intrat ca lumină,
Ascultam infinitul răsărit după ploaie,
Tu-mi vorbeai, eu priveam rătăcit de o vină.
Îți simțeam adierea pâlpâită în gânduri,
Înspre buzele-ți coapte ochii mei leneveau,
Rătăceam ca oceanul răscolit în profunduri,
Peste coapsele-ți albe valuri moi te loveau.
Am venit într-o zi, m-au chemat ochii tăi,
Și-am simțit că arsura dăinuiește în ei.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu