joi, 06 aprilie 2017
Au albit cireșii-n zările-absolute,
Cerul în retină își scrie-n memorii,
Îți absorb privirea basme nevăzute
Când se-așten în noapte roadele visării.
Ne lovesc adâncuri, ne-oglindim în ele,
Vorbe respirăm pe străzi părăsite,
Secunde veghează printre gene grele,
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite.
Tâmplele zvâgnesc în palmele lunii,
În străfund cuvinte se privesc în ochi,
Văzduhul sihastru e-n strânsorea mâinii,
Ploi ne cad pe suflet peste lacrimi vechi.
Curg încet petale pe-arcuș de vioară
Și-n mirosul verde rapsodii îți zboara!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu