luni, 20 februarie 2017
- Ești nebun, mi-ai spus într-o zi!
Nebun un pic, gândesc, în patimile moi,
Și-am aruncat privirea spre a se îndoi,
Călătorind cu capu-n nori, vâlvoi.
Mi-ai dat orizont ambalat în indicii,
Accidentale înjunghieri sihastre,
De plângi de o iubire cu vechi vicii,
Ai trup alcătuit din ghicitori albastre.
Arde flămândă geneza în articulații,
De la o muzică universală, beată,
Zeița fermecând toți surzii și gealații,
Într-o mirare geme sentința vinovată.
Foșnește sângele, hrănindu-se cu ochii ei,
Pulsându-și clipele în herghelii prin căi !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu