miercuri, 15 februarie 2017
Azi iarna a pășit îngândurată
Purtând șosete-adânci, printre idei,
Te-am căutat sfios în arca toată,
Pe albul ei cerșindu-ți pașii tăi.
Ne-au răscolit frânturi fosforescente,
Prin urme telepatice-n străfunduri,
Timid, stângaci, cu lipsă de accente,
Am ars păcate din tremurate gânduri.
De câte ori ne potolim privirea
Atuncea când și când ne dăruim,
Parcă întinerște omenirea
Și iarna coace tot ce noi privim.
Supinul meu cu țurțuri singuratici
Să-mi picuri visul din ochii enigmatici !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu