luni, 30 ianuarie 2017
Cu ecou sună clipe-n plămânii furtunii,
Penelul în durdă și în nuanțe pocnește
Și flacăra-n sfeșnicul nopții iubește,
Împietrind stropii calzi din nuferii lunii.
Și norii colindă prin stări caudine,
Actorii demiurgi pilduiesc raiun-n hramuri,
Iar razele-n jocuri bat aure-n geamuri,
Când un ochi răsărit aprinde rubine.
O pasăre-n piscuri pe vânt e hoinară,
Cântările-și urcă pe-alaiuri de cer,
Văzduhul o pune pe munți grănicer
Și duhul albastru topirea-și coboră.
Și timpul în rostu-i se pierde în noapte,
Cu stele își duce cărarea departe!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu