joi, 16 martie 2017
Iubirea-i strălucirea cu soarele intact,
Nedefinită, prin incantații siderale,
Iar eul ei pulsează în patosul abstract,
Vibrând cu ale sale aripi ancestrale.
Și vrea acele cânturi ușoare-n alchimie,
Cu magma ce pulsează în nervul ei himeric,
Purtând a primăverii destin de-anatomie,
Precum caișii zării în rozul atmosferic.
Prin geamurile-i arse în ou topește timpul,
Pământul o respiră și-ncinge-n nori noroiul,
În rotocoale-și țese și-și prinde-n clești nisipul,
Gustând strigarea lunii, inspiră-n pori ecoul !
Și meteori vibrează în cuiburile-adânci,
Și-și naște infinitul cu-al razelor porunci !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu