sâmbătă, 15 aprilie 2017
Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde,
Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi,
O undă se adapă și-n suflet se dezmierde,
În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi.
A încolțit nomad un bob de grâu în stele.
În pietrele de moară s-a macinat tot timpul
Și cazne și ispite au sângerat prin vene,
S-a dezlegat iubirea, blestem cu trup e-argintul.
Închise porți și-au rupt, din cer, negrele lanțuri,
Și frunze de smarald prin pori de vânt crescură,
Iar Pan-ul liliac și-a-ncins buchete-n simțuri,
Miros dumnezeiesc ram înflorit respiră.
În aer luminează imnuri de cânt în harpă ,
De mii de ani Hristos păcatele le iartă !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu