joi, 02 februarie 2017
Tot universul e ca un ou încondeiatat,
Înconjurat de nepristanul întuneric,
Din el tot ce-i esență a revărsat
Încât pătrunse-s stelele-n himeric.
Din cord pulsează sângele-n orbită,
În valuri albe ca rapsodia mării,
Ape și raze scald pajiștea-'nverzită
Și viața-n sacramentele creării.
Se nasc din pietre fulgere și ruguri
Și suferințe în armuri de cer,
Răcolitoare raze-a scos din pluguri,
Minuni fără veșminte, giuvaer.
Serafic paradisuri verzi iau foc
Când ochii plânși din dragoste se storc!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu