sâmbătă, 25 martie 2017
Trec penitențe prin genele scripturii;
Sprâcene înverzite înmuguresc mirate,
Orașul iar își zbate în clocotul armurii
Trăirile făpturii în firi abstractizate.
Din murmur adormit renaște verdea brumă,
În spintecate zări de cântec desfrunzit,
Miros de cer descântă în praful de pe lună;
Mulțimi respiră zorii în piept neostenit.
Cu dorul travestit, valsând, inimi exultă
Iubirea de departe, iubirea de aproape,
Iar ziua își arată ființa sa cea zveltă,
Nostalgică în ritm cu iz de mere coapte.
S-a încărcat o rază pe fruntea-ți răvășită,
Gropițe în obraji zâmbesc pe-a ta orbită!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu