marţi, 28 februarie 2017
De la o vreme iarna s-a cam fâstâcit,
Într-un februar ce va pleca tumid,
I-a transpirat înghețul și-a răcit,
Cu soarta peticită ard stelele timid.
La fel și eu, cuprins de-afecțiuni,
Sfioasă umbră pierdută-n glas azur,
Cuprins de primăvară-n libovul ei de luni,
Cu aburul abstract în piept ca abajur.
Și-ntr-un tărâm trezit de mâinile din lună,
Mai rătăcesc idile cu aripile lipsă
Ce-și clatină-n lumină o primă floarea jună,
Câci marte îndulcește și babele-n elipsă.
Răzoare-și încolțesc dantelele infante,
Vor crește din noroaie iubirile-n andante !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu