sâmbătă, 18 februarie 2017
Sculpturi visează-n strada răstignită,
În gerul mut pictează zurgălăi,
Soarele cade pe urbea ruginită,
Oftează nud prin diafane căi.
A mai trecut o zi prin calendar,
Încovoiată de tremurări în iarnă,
Un gând ca un strănut în vânt, bizar,
Îngheață timpul în masca-i grobiană.
Am căutat în sinea reflexivă,
Cu propii ochi, în raze inocenți,
Sălbatica-'nflorire, în noapte-activă,
M-a retrimis în spinii indecenți.
O piatră despuiată crapă-n moară
Și țurțurii amintirile-și omoară!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu