sâmbătă, 29 aprilie 2017
Tu ai rămas în existență ca o cometă înălțătoare,
Din noapte tu ai despletit sclipire de magie-n iarbă,
Acolo ochii-ai aruncat, agale sălcii de visare,
Spălându-ți chipu-n roua zării cu stele clipa să te soarbă.
O, dimineață, râu de soare, tu ești avântul umbrei grele,
Nervuri de foc ai ca veșmânt și ochii străluciri de spadă,
Încondeind în pisc de-argint senine arcuri de gazele,
Sărutu-ți, fructul vrăjitor, adapă murmur de cascadă.
Cuprinzi ferestrele vederii măiastru-n gene abisale,
Încremenind pe buze-ți zarea și-n țărmuri vulturii călăi,
Astupi cu frunze luna-n pori, cu fruntea agitate zale,
Timide șoapte aurii îți scriu psaltiri pe-albastre văi.
Mai năvălesc,conspirativ, vechi domuri de-anotimp barbare,
Dar primenești chimia vieții, iubirea cuibului tău, soare !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu