vineri, 03 martie 2017
Bate vântu-n freamăt pe obraji adânc,
Stafii monotone dorm pe cruci de piatră,
Nașterea iar plânge cu lacrimi de prunc,
Bucurii trezite înfloresc în glastră.
Mirezme mirate răscolesc iar drumul,
Clopote vibrează-n tropot de aramă,
Rumegă cenușa, zbuciumându-și fumul,
Pulsul melancolic sub lăstari se sfarmă.
Zboară fericirea-n libertăți și dansuri,
Verigheta iernii basmul l-a sfârșit,
S-a topit iubirea zăpezii-n devansuri,
Lumea-n verzi zulufuri s-a desăvârșit.
Florile licorii farmece-și deschid,
Glasuri cântătoare raze-și curg lichid!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu