duminică, 09 aprilie 2017
Mătasea luminei răsare măreață,
Privirile-și lunecă desculță în minți,
În pietre pulsează fărâme de viață
Și-n raze-înfloresc infinite dorinți.
E glodul tăcerii în suflarea adâncă,
Dileme pribegi sorb otravă pe nări,
În poftele toamnei vedenii se-aruncă
Și timpul și-arată buricul în zori.
Se-nalță mustrarea-n spinoase psaltiri,
Prin scorburi albastre trăiește în lume,
Icoanele dorm în absurde vestiri
Și clopote bat într-un basm fără nume.
În lacrimi suspinul îngenunche cuvinte,
Oglinda dezgheață în zadar jurăminte!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu