sâmbătă, 01 aprilie 2017
De vină e idila ce suspinâ-n pântec,
S-a spus când s-a stropit cu vin ideea,
Iar zeii au băut și-au intonat în cântec,
Că șarpele a îndemnat femeia.
Și-astfel s-a creat păcatul oropsit,
Iar timpul și-a urzit în cap antimemorii,
Adânc peste pământ în crezuri s-a dospit
Amarul dans în valsul surd al morii.
Cuvântul mitului s-a-'ntruchipat domoale
Și ochii-au adormit pe zidul de uitări,
Iar lupii-n corbul nopții dau târcoale
Și-n haite guvernează-n frunți de zări.
În lung exil plecat-au făcliile lumești ,
Și-un paradox de rai tot zboară în povești!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu