vineri, 10 februarie 2017
Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Clocotesc, în iureș, spasmele în vatră,
Se-'negrește timpul peste chipuri sumbre,
Crezuri se afundă-n zarea idolatră.
Serafimi se pierd prin adânci crevase,
Sentimente ninse sau topit pe străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vise arse,
Astăzi doar orgolii de vulturi nomazi.
Strâmte-'nchipuiri dogmele invocă,
Ziduri se ridică în zări condamnate,
Dragostea e goală-n vorbe de epocă,
Lacome trufii își zidesc palate.
Hrana frumuseții crește în pustiu,
Apa contemplării e izvorul viu!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu